Menu
19 Oct
2013
Scris in categoria: Monden
De    Nu sunt comentarii

Supermanul românesc

Cred că trebuie să cauți în lung și-n lat lumea asta ca să dai peste o țară unde derivatele din numele poporului au sens negativ.
”Eh, treabă românească, dom’le”, ai să auzi cam în orice discuție cu subiect social, indiferent că e purtată de nea Gigi, mecanicul din spatele blocului, nea Gheorghe fost CAP-ist sau profesorul Dumitrescu, catedra de drept constituțional la cea mai veche universitate a statului.
”România, dom’le, ce să mai zici”, iese pe un ton de resemnare supremă din milioane de buze, ca un șuier național ce erodează tot și toate, un vânt de pustiire ce ne trece prin piepturi ca prin unt.
”Românește” a devenit un atribut sumbru, un cuvânt ce simbolizează toata mizeria în care trăim iar ”românisme” se aplică drept etichetă unei întregi familii de fente, furturi, descurcăreli, să le zicem, care fac parte din patrimoniul nostru etnic.

xmny9eNe fierbe sângele-n vene și spumegăm în colțul gurii când vine câte-o generalizare aspră și jignitoare de afară, urlă patriotismul în noi și pornim într-o tiradă agresivă față de orice străin care a avut nemernicia să ne atace obiceiurile, râul, ramul și numele nostru sfânt de români.
Ne dezicem de teribilii noștri ambasadori bronzați, spaima continentului și le punem în cârcă vina pentru toata imaginea negativă de afară, pentru refuzul de Schengen, pentru că n-avem liber la americani și așa mai departe. Suntem rupți din soare de fiecare dată când ne atacă altă nație dar ne piere brusc entuziasmul când ne vorbim între noi.

Suntem la fel de posesivi cu dreptul de a ne arunca noroi în față ca și cu locurile de parcare. Să te ferească Dumnezeu să atentezi la locul altuia că te-ajung blestemele până la nepoți și vreo trei generații de străbuni.

imagesSuntem ca un superman inversat. În văzul lumii ne umflam mușchii oțeliți, zburăm supersonic peste dealuri și prăjim cu ochii de laser pe oricine ne pune la îndoială valoarea iar când ne retragem între noi șhiopătăm tremurat, abia reușind să ne ținem de baston.
”Hai să facem o românească” îmi zice o față pe care se poate citi larga experiență în domeniu în timp ce îmi oferă o soluție mai simplă, mai rapidă și mai puțin costisitoare la problema pe care o aveam de rezolvat.

Ce să-i răspund? Dacă strâmb din nas, o să mă bănuie de lipsă de patriotism și aere de occidental. Dacă zic da, o să mă privească prietenește, cu complicitate, că-s român de-al lui ba chiar o să-mi ofere și-o bere, o bere rece din frigiderul Coca-Cola personal.
Noroc că nu beau bere.

 

Și, ce părere ai?